iluzie

Posibilul se lasă uitat,
în lumina unei dureri,
perfecte, prin care
omul îşi cunoaşte existenţa.

atunci El devine posibil, perfect,
captiv într-o lumină curată,
ce stinge conştiinţa
prin rugaciuni sumbre, nepătate.

Captivi în pietre, îmbătranim,
din ce în ce mai lent,
fără a cunoaşte credinţa
şi iadul prin care arde
ori de câte ori dorinţa
împlineşte setea
unei minţi posedate
de egoism.

Iluzie,
moartea invie sperante,
viata le ingroapa.