Perfecţiune

Imperfecţiunea uneşte demoni...
ce frâng inimi uitate,
de frica gândului
de a nu fi azi o culoare,
un zâmbet, un cuvânt...
ce deschid coapse
încarnate în îngeri
cu aripi frivole ce flutură
şi înneacă marea, în cele
mai albastre rânduri.

Perfecţiunea uneşte demoni.
Sâni neiertaţi, onomatopee primare,
sfidează intenţii pure,
neatinse de simţiri potente,
de secunde îngâmfate,
ce şi-au pierdut virginitatea
în portativele obscure,
al unui sex slab.

Liniştea adulmecă luna...
Moralitatea... îşi pierde umbra.