Romantism

S-a regăsit, oare, atingerea timidă,
în care tu, suflet blond,
Aşteptai corăbii, aşteptai un ţărm,
într-o peştera ascunsă de legământul
unui drum orb, lăuntric?

Ce labirint verde, ce alei pline.
Cum să te uit romantism...
De ce te pierd? escaladând munţi de tăcere?
Cum să te exprim când clipa
iţi schimbă într-o secundă,
cuvântul în iluzie?


Decid să refuz. Miraj, un sunet...
Am să mă furişez încet,
la adăpostul tău literă mimotică,
ce tremuri înţelesuri printre ape.
Găseşte-i noaptea, luna, şoapta.

Ascunde-te-n lumină, ascunde-te-n faptă...
Şi poate, astfel, acest "mâine"
te va mai reciti odată.