Fantezie

Vinul curge deziluzionat
către imaginaţia unei refulări.
Bărbaţi, pluralul celui mai ilogic principiu,
curge însângerat în trupul ei.
Lupta se deschide. Buzele blonde atacă
mirările indecise.

- Ce armă ciudată, ce suflet divin,
ce cuvinte sparte-n cioburile tăcerii...
Te înţeleg oglindă... sunt eu.. o condiţie
abstractă încarnată în opusul sensului meu.

Pierd iluzia. Calmul înnodat de diplomaţia
unei seri, stagnate-n soare, îmi prăbuşeste
alegerea:
" Un singur sens către orice destinaţie
ce simte ca ecou chemarea ta... floare sălbatică
ritualizată de invidia celor 17 trandafiri
însetaţi de urmarea unei responsabilităţi nemuritoare,
greşit asumate în faţa sexului tău".
Oftare... Mi-aş dori să fi fost durerea
care să te supună unei decizii raţionale
de a nu te lasă posedată de seducţia
unei lumini ce se zbate între interpretare şi ezitare.
Dar sunt slab, vei reveni.


Zăpada ascultă răbdătoare... sunetul înalţă justificarea...

- Cum să nu aparţin imaginei idilice
consumată într-un loc sacru ce tolerează
zidiri de către dorinţa mea înaripată?
De ce să te scap de perpetuum sarcini morale,
când gândul de a fi instinct, de a fi răspuns
la orice act, mă îndeamnă să te cuprind
în vise muritoare ce seacă marea
în căutarea unui loc descris ca nevinovat
prin existenţa unui fapt?

Înţelegerea ta aparţine nevoii de a fi eu,
o umbră în căutarea idealului
ce se auto-derulează în clepsidre,
care, şoptind, balansează sentimente
între orgoliul şi pasiunea unei ploi...

Întotdeauna stropii vor cunoaşte
destinul persoanei pe care o va adăposti
de cuvinte.
simple cuvinte ce persiflează căldura
emanată de momentul în care omul
devine om prin sens şi nu direcţie.

Oare această inocenţă eliberată
de noaptea incendiată de poli,
nu se va dezvolta ca model
universal valabil pentru toate
angajamentele dintre Venus şi Marte?

Vinul curge deziluzionat
către imaginaţia unei refulări.
Femei, pluralul celui mai ilogic argument,
curge însângerat în trupul lui.
Lupta conchide buze surpate
de mirări neînchipuite.