Q.E.D.

Pagină cu pagină zâmbetul
se deschide, alunecă...
Pierdut în moravuri, şocheaza!

-Azi am sa fiu o ezitare. Da, o dulce ezitare. O posibilitate plină, o emoţie senilă, când tu, o nimfă tristă, iar el, o carne ostilă, demonstrează surâsul:

un loc stingher, un drum rebel,
un toc ameţitor, ce entuziasmează
tropice în gemete mute,
scăldate în sensul orbit de ghilimele;

o fotografie plină, un alb pur
ce amuză-n rime
abstractul unei imagini
inhibate de către un nimeni;


un bec ars, de lungi rotiri
în spatiu, când privirea caută
inceputul unei camere iniţiate
de paşi pierduţi;

o pernă plânsă de raţiuni efemere,
de frici singuratice, de uitări
neimaginate;

un fotoliu gol, un somn adânc,
o privelişte fină;

un final fericit, un act IV inocent,
păstrat de tine spectator
cuprins de vină;

Q.E.D.