Cris

Am început să scriu copilăros...

Aceste clipe brute,

Scăldate într-un morocănos

Fără gânduri mute.

Am încercat să mă adăpostesc,

Ca o Evă fără bărbat...

Căreia din când în când îi amintesc

Drumul cu sunetul întemniţat.

Te descriu, uneori, ca o ezitare,

Ce tace crud... firesc,

Crezând în mine întâmplare,

Ce învaţă senilitatea...încet.

Alteori eşti o chemare,

De cheie spartă-n portativ

Ce măsoară-n reluare

Un zâmbet ostentativ.

Şi atunci...