Cel mai început drum nu se sfârseşte
Când caută să se repete clandestin.
Se pierde, se aruncă, se găseşte...
Pianul... interpretat fără degete, adolescentin.
Dar barbaţii se pierd iubind bărbaţi.
Femeile brute, scandalizate, clachează…
Rând pe rând, pe timp de pace, devin
Postări
6 comentarii:
frumos. dar suspecta ideea cu barbatii iubind barbati ;))
este o poezie filosofica, asadar se trateaza ca atare. a nu se interpreta ad litteram.
:) Pana si nealteratul se altereaza...
E foarte frumoasa. Plus ca e rimata. Si mie asa mi se pare poezia ca-i poezie. ;)
exact, sunt de acord cu QED. Ce s-a intamplat cu poezia adevarata, plina de muzicalitate si care chiar transmite ceva?? Cu rima, ritm si toate cele ce o fac sa fie POEZIE. E trist sa vezi cum in ziua de azi la marile concursuri nationale de poezie se premiaza doar versurile libere...fara rima (unele chiar si fara sens sau de-a dreptul stupide) in locul acelor poezii care intr-adevar merita numele de poezii. Felicitari tie! Ai niste poezii superbe.
am un zambet...citind.clacarea cand inceputul isi arata fata intoarsa...
barbatul ce-si iubeste inceputurile privite intr-o oglinda mult adorata si insotitoare de drum fara sfarsit si inceput...pacea visurilor de inceput,luptand cu ardoare pt. finalitatea lor.
Trimiteţi un comentariu