_________

_________, conceptul s-a lăsat dextualizat.

Astăzi a mai învăţat un cuvânt: Moment. 

Fiecare moment îşi are momentul său,

Distinct, un moment serviabil, un client.

- “Ce flori scumpe!!… ce flori scumpe îşi permit!!”

 strigau din piept cei 40 de ani de femeie cu medalii în loc de gât.

Dreptul ei, o obligaţie îndeplinită, imatură,

Un loc, o rubrică, o muncă… dar… e încă singură şi nedorită.

Ştampila defila cu patos filă după filă.

Medalia, acea olimpică nocturnă muză,

devenea într-un pas discret şi lent amor,

dintre un condei şi un paşnic scriitor,

din ce în ce mai inutilă, din ce în ce mai difuză.

O mândrie naţională, o solitudine intelectuală,

O senilitate de geniu, se aprobau tacit…

De ce nu?! în fond, ele s-au lăsat brutalizate,

Scăpate-n semnătura altora, în meritele lor nerealizate.

Pentru a înţelege această imaginaţie aveţi posibilitatea să descifraţi enigma din spatele sursei de inspiraţie. În acest caz este vorba de o doamnă olimpică internaţională la vreo 35-40 de ani, cu bocancii rupţi, estetic neîngrijită care se argumenta cu morile de vânt într-un birou sechestrat de 2 ritualiste secretare. Mai multe scene privind această poveste se regăsesc în cadrul unui comentariu mai amplu (click pe link.)

Imagine artistică: Angelica Hîrju