Muzicalitatea Liricii, Pragmatismul Prozei

luni, decembrie 06, 2010

Cimitirul evreiesc


Crucile, îngropate-n pământ, dorm inversate;
Aşteaptă, fară să clipească vreun necuvânt...
Dobânda sufletului... depozitată de vreun leneş sfânt
Ce a uitat să lege sforile primului legâmânt.

Morţii se îmbolnăvesc şi ei săracii... bolnavi,
Senilizaţi  în ritualuri de tip bilet cu sens unic viitor,
 se-ntorc arareori în tihnă acasă, deobicei
se ascund... sau... stau veşnic visători.


Căutând hârtiile de aur... aproape că uită
de propria lor moarte, de această umbră elegantă
Ce se alintă şi-şi ascunde îngâmfarea
Sub adopostul unui nume: soartă!

Cum să ghiceşti sfârşitul omului? Când,
femeia, din Facere amputează bărbatul.
Mai întâi... diminutive aparent cinstite...
Apoi... plusează, îl defineşte: ultimatum.



Imagine artistică: Angelica Hîrju

1 comentarii:

LOLITA spunea...

Foarte frumoase versurile ! Au o profunzime delicata...Cum să ghiceşti sfârşitul omului? Când,
femeia, din Facere amputează bărbatul ? De ce trebuie femeia sa amputeze barbatul cand ea este cea care da nastere omului fie el femeie sau barbat... şi oamenii... şi crucile... au dreptul să iubească. In prag de an nou cu atat mai mult ! La multi ani ! Sa se îndeplineasca toate dorintele tale!