Amprente

 

Omul pământ plombează pietre.

În timpul său de necuvânt devine

din ce în ce mai rece.

Pietrele dezbat pământul,

Precum că înmormântează tinereţea,

Dar cum negânditoare totuşi sunt

Comit impoliteţea... Zâmbesc...

cu buzele lor de lut purtate,

partajate de câte vreun necuvânt,

se cred frumoase...

spre apă!... şi se tot duc...

 Foto: http://armene.com/