Uman

  

... sughită-n sec! Ameninţă o libertate ce,

Crezând a oamenilor încredinţare,

Pare din ce în ce mai plictisită.

Uneori... tresare: Încă nu pot să plec...

Să fie vorba de o întâmplare!?

Când... doar jumatate din om naşte

O jumatate liberă şi o jumatate aspră?

Încredinţate cu jumătăţi de măsură,

Încredinţate paşnic, pe post de trăsură,

Celor ce noaptea mătură o atitudine matură,

Celor fără gratii maltratate, fără oase

întrupate, celor fără noapte şi fără sensuri repetate.

Sensul vieţii, întrupat într-un paznic zeciuit,

zâmbind la bietul muritor din peşteri,

îl scapă de trăsură, de un drum nedefinit,

de viaţă, de un modus vivendi nefericit.