Coştila nr. 6

Dacă ai fi o stradă, probabil nu te-ai denumi,

Poate ai sta nepăsător, sau nepăsătoare,

într-o raţiune de a fi, de a privi

oameni cu idei şi comportamente de geamgii.

Coştila nr. 6, unde oamenii numără

vecini în litrii de almanahe, fermentate

ad-hoc de amoruri scandalizate

de o vecină şi de câteva mai emancipate.

Uneori, plouă peste aceste suflete tari,

Hoinari, fluieraţi spre răsărit, boschetari

într-o lume miloasă, ce le serveşte

resturi menajere drept o caldă masă.

Şi cu ce poftă, şi cu ce bucurie se-ndoapă,

De parcă însuşi... ăla blestemat de nume,

le-ar fi decretat această soartă...

mai socialistă de atât...  nu cred că se poate.

Dar e strada lor... chiar şi la nr. 6...

sursă imagine: http://www.vova.ro/