Claustrofobie

Cu chipul tău curios... curios de frumos,

Cea ce nu poate uita, ce nu poate fi uitată,

Azi, eşti venerată într-un mănunchi de idei,

Când toată lumea a uitat să fie purtată.

Sufletul deschis, cu toate piedicile sale,

Aşteptând cu drag un altfel de compromis,

Se împiedică de frică, de frica nebuniei,

de amploare, de idei... sunt toate ale tale.

O ultimă făptură fără coastă, fără tributul

 plătit la timp către năpastă, cu gândul

Îngrămădit pe post de fereastră -  în faţa ta,

orice om devine o simplă pedeapsă.

sursă foto: link