Când încă mă gândesc,
La tine, noaptea, aşteptând
cuminte somnul, opresc
şi cuget între doi pereţi
fraţi şi alţii doi orfani.
Dar somnul cucereşte cu greu vise,
Mai intâi fabulează poveşti,
nevertebrate de sensuri,
alfabetizate de drumari isteţi...
O viaţă plină îţi oferă Strada...
libertatea intr-un sens principial,
sensibilă, discretă, simplă...
Şi uite cum pictăm omul sedentar.
Un câine latră... o politică îl dezbate,
Pe acest sclav nemuritor,
responsabil de stăpânul său,
ce-i sapă oasele, întrebător
pe strada bietului gropar,
care nu ştie, încă, dacă,
noaptea e sau nu ceva moral...
Postări
