Iubita Marchizului de Sade

Sus... jos... sus... jos...
Înainte... înapoi... înapoi... eu.
L-am lăsat să intre...
să contureze... un răspuns ce...
deschide... închide... trei...


Te desenez, captivă, crestând
Euclidian o piele terminată-n...
Înghite în sec, înainte... eu.
inocentă, brută şi captivă... eu...
ce râs decent... înapoi.

Pereţii zâmbesc... privesc...
gratii dorite legate... dezlegate.
mai mult... mai puţin... inspir-expir.
Se împiedică... înapoi eu.
Sus... jos... între... eu.


Mod de lecturare: în locul punctelor de suspensie […], înlocuiţi cu prima idee, primul cuvânt care vă inspiră. Vă provoc la imaginaţie... Aceasta este o poezie inter-activă, un experiment poetic care dă o notă de originalitate poeziei în sine. Totodată ea va testa imaginaţia fiecăruia; cât de dispusă este ea să se afişeze, cât de deschisă-încuiată, cât de decentă şi inocentă este.

Adrian Stanciu

Aştept chemarea unui prieten
Darnic, rebel în aşteptări,
Răbdător în text şi sunet ce
Iubeşte căldura unei lumi
Atemporale create de un
Nimeni; de parcă simţul ar trăda

Secretul unei dimineţi
Timide ce gustă din seducţia
Apei ce răbufneşte-n noi calde
Ninsori de rânduri şterse,
Curioase, nepătate, ce posedă
Intriga unui lacăt fără
Uşă, fără lumină.

noaptea alege faţA
unei dorinţe într-un moD
captiv, de evadare: un zaR
ce speră in a îndrăznI
cugete create pentru a normalizA
destinul la adăpostul unui sâN.

nisipul capătă un paS
regăsit într-un sociologisT
ce şi-a încarnat mascA
pe un drum lăuntric şi nocturN
ce redescoperă onoarea unui loC
printr-un condei ce speră a primI
un răspuns, unul diferit… acelaşi tU.

Prostitution

Clepsidra atemporală toarce.

O pisică clandestină respiră

un orologiu prăfuit...îşi grăbeste

secunda în zătoare cuminţi

aşteptând totul.

Femeie nebună cuprinsă-n raţiuni

tomnatice închide în coapse

nemuritoare rugăciuni păgâne.

Un dor, un adăpost, un sânge repede

aleargă limite aruncate-n şanse.

Însetat, sânul mângâiat prinde aripi.

Trupul evadează-n valuri, plăceri

deschise de afecte stranii

îngenunchează geometrii sublime.

Noapte singuratică adunătoare

de păcate, stingherită-n umbre

mimotice, respiră chemarea

unui om pierdut între ape.

Fapta, dansul nebun al unor

fluturi realişti scăpaţi de povara

unui zbor lăuntric deschid

mirarea buzelor tale:

- Şi totuşi te simt în mine

lebădă neagră răspunsă de

lumina din adâncuri pictată

în gratii de obscene inocenţi.