Poezia ca si arta poate preceda literatura; multe lucrari ale antropologilor evidentiaza vechimea liricii prin prezenta
Vedelor, cele mai vechi scripturi ale hinduismului (1700–1200 I.H.).
Una din cele mai vechi poezii "salvate" de timp si spatiu este "Epopea Lui Ghilgames"(3000 I.H.) descoperita in zona Mesopotamiei , in prezent Iraq care era codificata cu ajutorul unei
scrieri cuneiforma si mai tarziu cu ajutorul papirusului.
„Cel care a vazut totul pana la marginea lumii/
Cel care a stiut totul si a cunoscut totul”,
Acest Ghilgames venerat, a aratat o sete deosebita de lirica, a oamenilor din acele epoci , sete de a utiliza muzica stihurilor pentru a inzestra oameni sau mituri cu calitati exceptionale, accesibile doar pentru memoria miilor de ani scursi.
Mii de ani in care cu timpul o moda a precedat alta, o tehnologie a inlocuit-o pe alta, "o moralitate" s-a preschimbat in alta. Putine lucruri banuiesc ca au ramas puncte fixe in spatiu si timp, iar unul dintre aceste lucruri cred ca este reprezentat de lirica, un fel de geneza abstracta a unor gene depasite de vremuri la care ne ingenunchem ori de cate ori orizonturile noastre deschise sunt inlocuite de cele obscure.
Totusi ce este poezia?
O structura logico-semantica, stricta, cu imperecheri de ritm si sunet, imbibata de un sens practic? Nu stiu, probabil ca nu voi afla vreodata, cu toatea astea apreciez indeosebi propunerea lui George Calinescu in "Curs de poezie" :
"Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii".
Acest blog va propune cateva clipe de relaxare si de iesire din cotidian alaturi de lirica.
Sperand ca muzicalitatea versurilor publicate pe acest blog de catre diferiti autori anonimi o sa va aduca un zambet in plus,
va multumesc pentru atentie si va urez o zi placuta.
Postări
